Se numeste perioada post-operatorie intervalul dintre sfarsitul operatiei si vindecarea completa a bolnavului, intervalul ce cuprinde cateva zile sau luni. In aceasta perioada supravegherea si ingrijirea bolnavului se va face foarte atent urmarind mai multe aspecte:

  1. Pregatirea salonului si a patului

   Salonul trebuie sa fie amplasat intr-o zona mai izolata a sectiei si sa contina cat mai putine paturi. In primele ore lumina este redusa, semiobscura, iar temperatura mediului ambiant nu va depasi 25°C. Se pregateste patul cu lenjerie curata, musama si aleza, eventual in unele cazuri patuls e incalzeste. Langa pat se pregateste sursa de oxigen, medicamente calmante, cardiotonice, sericngi, pansamente, garou, vata, alcool, punga cu gheata, tavita renala, urinar, prosoape etc.

  1. Transportul bolnavului de la sala de operatie

   Transportul se face cu targa sau caruciorul port targa, bolnavul este bine invelit, fata i se acopera cu un tifon, dar asezarea sa in pat va fi efectuata de mai multe persoane.

  1. Ingrijirea in perioada post-operatorie

Bolnavul este atent supravegheat deoarece pot aparea tulburari grave de respiratie, circulatie, caderea limbii, varsaturi, starid e agitatie sau gesturi necontrolate. Pozitia bolnavului aflat inca sub anestezie este in DD in special in caz de rahianestezie. Pentru cei anesteziati general, daca tipul operatiei permite, pot fi asezati in DL stg sau dr fara perna.

Pozitia bolnavului dupa eliminarea anestezicului se poate schimba tredelemburg, DL stg sau dr, DV, pozitia Fowler (DD cu genunchii flectati pentru relaxarea musculaturii abdominale).

  1. Supravegherea bolnavului post-operator in primele zile. Aspectul general se refera la aspectul si culoarea mucoaselor, a faciesului precum si starea tegumentului.
  • Temperatura – se masoara de cel putin 2 ori/zi, dimineata si seara sau suplimentar la indicatia medicului. Frecvent apar stari febrile in evolutia post-operatorie sau subfebrilitate care este normala a 2-a si a 3-a zi dupa interventia chirurgicala;
  • Aparatul cardiovascular – pulsul  se masoara de cateva ori pe zi, in prima zi e mai slab si mai frecvent datorita pierderii de sange apoi isi revine. Uneori modificarile pulsului arata complicatiile postoperatorii (ex: puls bradicardic si amplu dupa interventii cerebrale, arata o compresiune cerebrala, puls tahicardic si filiform va indica o hemoragie interna.)
  • T.A. se masoara in primele 2 h din 15 in 15 minute, apoi in urmatoarele 24 h din 2 in 2 h precum sid e fiecare data cand medicul cere.
  • Aparatul respirator  se evalueaza prin frecventa si amplitudinea respiratiei, daca apare dispneea se administreaza oxigen, iar daca exista secretii bronsice se dezobstruiaza caile respiratorii prin aspiratie, uneori respiratia putand fi impiedicata de bandaje sau aparate de imobilizare.
  • Aparatul excretor de obicei in primele ore dupa interventie bolnavul nu urineaza, insa dupa 4-6-12 h bolnavul este invitat sa urineze. Urina se masoara si se noteaza, se observa aspectul, culoarea, uneori cand mictiunea nu are loc se va incerca stimularea prin asezarea unui termofor sau se poate administra 0,5 gr metenamina (pentru relaxarea musculaturii), iar in caz de retentie urinara se efectueaza sondajul vezical.
  • Aparatul digestiv  se supravegheaza bolnavul in vederea varsaturilor, iar daca apar sughituri este semn de iritatie peritoneala. De asemenea se vor urmari starea mucoaselor si restabilirea functionarii tranzitului intestinal – eliminari spontane de gaze. Primul scaun spontan se elimina de obicei in ziua a 3-a si se noteaza in foia de temperatura a bolnavului.
  1. Supravegherea pansamentului.

Pansamentele se supravegheaza imediat dupa instalarea bolnavului in salon (se va urmari daca nu s-a deplasat precum si secretia in plaga). Daca pansamentul este compresiv se va urmari starea tegumentelor din jur. Pansamentul este schimbat la recomandarea medicului, frecventa schimbarii pansamentului fiind in functie de aparitia semnelor locale (supuratii) si generale (febra) pe care bolnavul le prezinta. Supravegherea pansamentului are in vedere si examinarea atenta a plagii, a tegumentului din jur si eventualele secretii care uneori sunt recoltate pentru examen de laborator.

  1. Combaterea durerilor post-operatorii si suportul psihic al bolnavului.

O atentie deosebita trebuie acordata supravegherii si menajarii sistemului nervos al bolnavului deoarece au un rol primordial in coordonarea activitatii tuturor organelor. Durerile postoperatorii pot prezenta intensitati diferite in functie de locul si felul interventiei si tipul de activitate nervoasa a bolnavului.

Durerile cele mai intense apar in primele 24 h dupa operatie, mai intense noaptea, dupa care se atenueaza si dispar in decurs de 36-48h.

Pentru combaterea durerilor se foloseste un complex de masuri ce vizeaza:

  1. Linistea bolnavului – se refera la asigurarea unui climat de siguranta care va avea un efect pozitiv asupra sanatatii sale. Se vor inlatura nelinistile bolnavului, emotiile, enervarile si se vor  favoriza vizitele apartinatorilor. De asemeni oferirea si crearea echilibrului psihic va induce o vindecare mai rapida.
  2. Asezarea in pozitia de menajare a partilor dureroase: pozitia bolnavului trebuie sa puna in repaus zona afectata si sa evite compresiunea terminatiilor nervoase.
  3. Utilizarea tratamentelor si tehnicilor calmante. In combaterea durerilor postoperatorii localizate, o actiune favorabila o are frigul, realizandu-se prin intermediul aplicarii pungii cu gheata care reduce circulatia prin vasoconstrictie reducand astfel riscul de hemoragii si formarea hematomului.

Pentru calmarea durerilor se pot administra calmante cum ar fi mialgin, fortral, piafen, tramedol, morfina. Persoanele agitate si nelinistite se supravegheaza cu mai multa atentie, sunt tinute in liniste si obscuritate si la nevoie li se administreaza sedative, iar pentru combaterea insomniei se administreaza hipnotice.

  1. Rehidratarea si alimentatia bolnavului.

Se refera la combaterea setei si restabilirea echilibrului hidric prin administrarea de lichide. Daca bolnavul nu varsa, lichidele se administreaza peros (pe cale orala) cate o inghititura la 10 – 15 min, iar daca bolnavul varsa, lichidele se vor administra parenteral, iar buzele vor fi umezite.

Alimentarea bolnavului postoperatorie este individualizata evitandu-se regimul de foame prelungit. La intocmirea dietei se va tine cont de felul operatiei si starea generala a operatiei. Initial regimul alimentar este hidric apoi se introduc supe strecurate, iar din ziua a 3-a piureuri de legume sau alimentatia semilichida. Din a 6-a zi se poate trece la alimentatia normala.

  1. Mobilizarea bolnavului.

Mobilizarea bolnavului se face cat mai precoce, in urma miscarilor circulatia sanguina devine activa, peristaltismul se imbunatateste, ventilatia pulmonara se intensifica sis e pun in miscare muschii, pe langa toate acestea bolnavii devin mai increzatori.

Bolnavii care au fost operati sub anestezie locala se pot mobiliza uneori imediat dupa interventie. Dupa interventiile obisnuite care nu prezinta complicatii, mobilizarea incepe din prima zi dupa operatie.

Mobilizarea se efectueaza progresiv si instituita precoce duce la evitarea complicatiilor imediate sau tardive: tromboze venoase, pneumonii hipostatice, escare, atrofii musculare, anchiloza articulatiilor, constipatii etc.

0
0
0
s2sdefault