- frecvent utilizată la copii

- concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50%

- are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzeşte şi se supraîncarcă cu vapori

datorită faptului că pacientul inspiră şi expiră în acelaşi mediu

- oxigenul introdus în cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalaţii de răcire

- în cort se pot monta instalaţii de răcire

- copiii vor fi supravegheaţi permanent, pentru a nu disloca cortul echipament necesar administrării oxigenului

- sursă de oxigen

 

- umidificator (recipient pt.barbotarea oxigenului conţinând apă sterilă)

- sondă nazală , cateter, mască de oxigen sau cort, în funcţie de metoda aleasă

- material adeziv (leucoplast), pt.fixarea sondei intervenţiile asistentei

- pregătirea psihică a pacientului asigurându-l de luarea tuturor măsurilor de precauţie şi aşezarea pacientului în poziţie corespunzătoare (dacă este posibil poz.semişezând care favorizează expansiunea pulmonară)

- asamblarea echipamentului

- dezobstruarea căilor respiratorii

- măsurarea lungimii sondei de la nară la tragus

- umectarea sondei cu apă sterilă pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării mucoasei

- introducerea sondei în nară şi fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast

- dacă se utilizează masca de oxigen, aceasta se va aşeza acoperind nasul şi gura pacientului şi se va fixa cu o curea în jurul capului

- fixarea debitului de administrare a oxigenului, în funcţie de prescripţia medicului

- aprecierea răspunsului terapeutic al administrării oxigenului (observarea culorii tegumentelor, măsurarea respiraţiei şi pulsului)

- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariţie a unor complicaţii - supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit, etc.)

-acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării oxigenului şi combaterea oricărei cauze de disconfort

- mobilizarea periodică a sondei

- scoaterea sondei o dată pe zi şi introducerea ei în cealaltă nară

- curăţirea echipamentului la terminarea tehnicii incidente şi accidente

- dacă recipientul pt.barbotarea oxigenului se răstoarnă , lichidul poate fi împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l

- în cazul utilizării prelungite a oxigenului, în concentraţii mari sau la presiuni ridicate, pot apărea: o iritare locală a mucoasei, o congestie şi edem alveolar, o hemoragie intraalveolară, o atelectazie.

- pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominală de reţinut

- administrarea oxigenului se va face după permeabilizarea căilor respiratorii

- înainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate măsurile de precauţie

- pe timpul administrării se vor supraveghea atent pacientul şi echipamentul de administrare (manometrul de presiune şi indicatorul de debit).

0
0
0
s2sdefault