Antipiretice (din gr. anti — contra, pyretos — febră) — grup de substanțe medicamentoase care scad temperatura crescută a corpului în caz de febră. Cele mai cunoscute sînt amidopirina, antipirina, analgina, acidul acetilsalicilic ș. a. Pe lîngă efectul antipiretic, antipireticele exercită și o acțiune analgezică (Analgezice) și antiinflamatoare. Acționînd asupra centrilor de termoreglare, antipireticele intensifică procesul de termoliză prin dilatarea vaselor cutanate și prin intensificarea respirației și transpirației, măresc cantitatea de căldură eliminată fără a modifica termogeneza.

 

   Ridicarea temperaturii corpului (febra) este o reacție de apărare a organismului la acțiunea substanțelor de natură pirogenă, eliminate de microorganisme (bacterii, virusuri ș. a.). Menținerea temperaturii pînă la o anumită limită și un interval de timp nu prea îndelungat are o influență pozitivă asupra organismului (intensifică activitatea fagocitară a leucocitelor, accelerează formarea anticorpilor), de aceea antipireticele se prescriu și se administrează numai în caz de stări febrile grave, care prezintă pericol pentru sănătate. Fiind folosite un timp îndelungat, antipireticele exercită o acțiune toxică asupra organismului, care se manifestă prin tulburări ale activității nervoase sau prin exantem (erupții pe piele); pot provoca agranulocitoză (micșorarea bruscă a numărului de leucocite granulate ale sîngelui). Administrarea nerațională a antipireticelor denaturează tabloul clinic al bolii, împedică diagnosticarea ei, precum și tratarea la timp a bolnavului. În cazul cînd antipireticele sînt prescrise de către medic, se va respecta strict schema recomandată. Un efect antipiretic au mierea de albine și zmeura, care-s mai eficiente în cazul cînd sînt consumate cu cantități mari de lichid.

0
0
0
s2sdefault